- demarcáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. demarcáţia (sil. -ti-a), g.-d. art. demarcáţiei; pl. demarcáţii, art. demarcáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
demarcaţie — DEMARCÁŢIE, demarcaţii, s.f. Delimitare, despărţire, separare. ♦ Operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren. ♢ Linie de demarcaţie = linie care desparte două ţări sau două… … Dicționar Român
demarcaţional — demarcaţionál adj. m., pl. demarcaţionáli; f. sg. demarcaţionálă, pl. demarcaţionále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEMARCAŢIONÁL, Ă adj. (Cu caracter) de demarcaţie. [pron … Dicționar Român
demarca — DEMARCÁ, demarchéz, vb. I. 1. tranz. A însemna printr o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
demarcativ — DEMARCATÍV, Ă, demarcativi, e, adj. De demarcaţie. – Din fr. démarcatif. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. sg. demarcatívă, pl. demar … Dicționar Român
hotar — HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită,… … Dicționar Român
demarcaţiune — DEMARCAŢIÚNE s.f. v. demarcaţie. Trimis de LauraGellner, 04.04.2009. Sursa: DEX 98 DEMARCAŢIÚNE s.f. v. demarcaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
terminus — TÉRMINUS s.n. invar. Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. – cuv. lat. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 términus s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
ţăruş — ŢĂRÚŞ, ţăruşi, s.m. Par scurt, ascuţit la un capăt, care se înfige în pământ şi care serveşte pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcaţie etc. – et. nec. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cordon — CORDÓN, cordoane, s.n. I. 1. Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.); centură, curea. ♦ Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoraţii înalte; gradul cel mai înalt al unei… … Dicționar Român